}n Versiunea Ebraic[, aceste dou[ c[r@i alc[tuiau la ]nceput una singur[, sub denumirea de ΓÇ₧Fapte ale zilelorΓÇ¥, ceea ce sΓÇÖar traduce: ΓÇ₧}nt_mpl[ri din vremile de alt[dat[ΓÇ¥ sau, mai pe scurt, ΓÇ₧CroniciΓÇ¥. Cu toate acestea, Cartea Cronicilor nu era catalogat[ printre operele istorice, ci printre acelea pe care canonul Vechiului Testament le numea ΓÇ₧ScrieriΓÇ¥, \i era a\ezat[ dup[ Ezdra \i Neemia, de\i evenimentele relatate ]n ea se petrec ]naintea celor evocate de acestea.
Septuaginta este aceea care a prezentat-o ]n dou[ c[r@i, sub numele de „Paralipomena”, de la grecescul paraleípo = „a omite”, „a l[sa deoparte”, ceea ce, ]n referire direct[ la C[r@ile Regilor, ar ]nsemna: „ceea ce a fost omis”, „ceea ce nu s’a spus”, cu sub]n@elesul c[ ea ar fi o completare a celor patru principale scrieri istorice. Titlul ]ns[ nu acoper[ dec_t ]n mic[ m[sur[ con@inutul, acesta cuprinz_nd mult mai multe \i mai importante omisiuni dec_t adaosuri, potrivit unui plan pe care autorul l-a cercetat cu foarte mare aten@ie, ]n func@ie de scopul pe care-l urm[rea.
}mp[r@irea ]n dou[ c[r@i a fost adoptat[ \i de Fericitul Ieronim, ]n a c[rui Vulgata sunt prezentate sub titlul: ΓÇ₧1 \i 2 ParalipomenaΓÇ¥.
P[str_ndu-i titlul de ΓÇ₧CroniciΓÇ¥, editorii sau traduc[torii Textului Masoretic au adoptat, la r_ndul lor, ]ncep_nd din secolul XVI, ]mp[r@irea ]n dou[ c[r@i, a\a cum le avem ]n edi@iile curente ale Bibliei.
}n afara celor patru C[r@i ale Regilor, autorul a mai utilizat \i numeroase alte izvoare, pe care le men@ioneaz[ ]n diferite p[r@i ale operei, precum: ΓÇ₧Cartea Regilor lui IsraelΓÇ¥; ΓÇ₧Cartea Regilor lui Israel \i IudaΓÇ¥; ΓÇ₧Cartea Regilor lui Iuda \i IsraelΓÇ¥;